Cei cinci dușmani ai obiectivelor tale și cum să-i înfrângi

metas-objetivos-conseguir-metas-psicologo-valencia-psicologo-mislata-noelia-isardo-pasos-alcanzar-metas-ispeval-terapia-psicologica-terapia-onlineAm trecut de prima jumătate a lunii ianuarie și este timpul să începi să lucrezi pentru a îți îndeplini obiectivele pe care ți le-ai fixat pentru acest an. Dacă încă nu ai dat startul sau demersul ți se pare dificil, continuă să citești acest articol, este pentru tine.

Cu toții avem obiective pe care dorim să le realizăm, indiferent care sunt acestea: pierderea în greutate, renunțarea la fumat, un pas înainte în carieră, găsirea partenerului de viață potrivit sau dezvoltarea unei virtuți.

Există însă 5 dușmani care ne împiedică sa ne atingem obiectivele.

Este timpul să-i identificăm pentru că un dușman cunoscut este mai ușor de învins.

1.Primul dușman este inerția. Aceasta este tendința naturală de a ne conserva în starea în care suntem(de relaxare sau de mișcare). Pentru a învinge acestă stare, la început este nevoie de mai mult efort din partea noastră dar odată depășită va fi foarte ușor să rămânem în noua stare creată, de acțiune către telul nostru.

Ți se pare dificil să depui acest efort inițial? Dacă da, pune-ți următoarele întrebări:Ce se va întâmpla cu obiectivul meu dacă nu acționez? Merită să imi sacrific visul pentru un confort temporal?

2.Odată depășit acest moment critic inițial te vei confrunta cu un alt dușman: teama de a greși. În realitate această frică de eșec aparține Ego-ului nostru care nu dorește să sufere. Dacă te gândesti rațional, ce se întâmplă dacă greșesti? Ai doar niște obiective de îndeplinit, nu ți-a cerut nimeni să faci o operație pe creier. Dacă greșesti în cel mai rău caz ai puțin mai mult de lucru pentru că vei merge pe alt drum pentru a ajunge acolo unde ți-ai propus.

În realitate, cu cât greșim mai mult cu atât învățăm mai mult cu condiția de a nu repeta aceeași greșeală la nesfârșit.Experiența practică te învață întotdeauna mai mult decât teoria. Așa că odată acceptat acest „dușman” este deja învins.

3.Un al treilea inamic al obiectivelor noastre este analiza excesivă a posibilităților de a acționa. Ne pierdem atât de mult timp alegând între diferitele posibilități încât nu ne mai rămâne pentru a pune în practică planul ales.

Folosește-ți intuiția, fă ceea ce simți că este bine, lasă mintea puțin liniștită. Cu siguranță vei alege cea mai bună opțiune posibilă în acel moment pentru a acționa. În cazul în care totuși ai greșit, nu-i nimic, alege o altă cale.

4.Al patrulea dușman este dorința de a îți atinge obiectivul imediat. Unele obiective sunt mai simple si este nevoie de mai puțin timp iar pentru altele mai complexe, ai nevoie de mai mult timp. Sunt importante deprinderile și virtuțile dezvoltate în momentul de start. Ele te vor ajuta să ajungi acolo unde ți-ai propus.

Recomandarea mea este să lucrezi pas cu pas în atingerea obiectivului. Nu există succes „imediat”.

5.Al cincelea dușman poți fi chiar tu însuți, adică nivelul scăzut al stimei de sine. Asta te va face să îți găsești scuze pentru a nu acționa în direcția în care ți-ai propus.

Uită de tine și concentrează-te pe ceea ce dorești să obții.  Ai alături o forță mult mai mare decât tine însuți și cu cât obiectivul tău este mai valoros, cu atât această forță infinită îți va susține mai mult efortul pentru atingerea lui.

Merită să lupți cu aceste 5 arme pentru îndeplinirea obiectivelor tale. Oricât de mari sau mărunte sunt acestea,  vei reuși în această „luptă” să obții un salt în evoluția ta personală.

Succes!

Claudia K

Codul dificultăților (sau cum ceea ce nu te omoară te face mai puternic)

dificil 1

Astăzi aș vrea să analizăm puțin adevărata semnificație pe care o au probele și dificultățile din viața noastră.

Toată lumea are dificultăți, indiferent de poziția socială, materială sau culturală. Unii au bani dar au probleme de sănătate, alții sunt sănătoși dar au probleme financiare, unii au vicii de care nu știu cum să scape, probleme de cuplu, de identitate, etc., etc…

Dificultățile au grade diferite de intensitate: de la banale situații zilnice până la probleme majore cum ar fi un divorț, o boală gravă sau moartea neașteptată a unei persoane dragi.

O vorbă din popor spune însă că “Dumnezeu nu îți dă mai mult decât poți duce”. Într-adevăr, aceasta este o lege spirituală descoperită de mult timp de către înțelepciunea populară: greutățile sunt proporționale cu gradul nostru de dezvoltare personală. Dacă nivelul nostru de dezvoltare personală este foarte jos, dificultățile vor fi mici(chiar dacă le vom percepe ca fiind mari pentru că ne lipsesc anumite capacități pentru a trece peste ele), dacă gradul nostru de dezvoltare personală este mai mare, dificultățile pe care le vom avea vor fi mai mari, pentru că numai așa ne putem updata.  Este exact ca într-un joc: fiecare nivel la care ajungi este mai difícil decât precedentul. S privi`m în jurul nostru: oameni extraordinari au greutăți ce par de netrecut sau mari neîmpliniri. De ce?

Putem deduce din aceste observații rolul reglator al dificultăților: acestea stimulează dezvoltarea  caracterului, a întregii personalități, fiind motorul care propulsează umanitatea înainte. Greutățile dezvoltă virtuți ca: răbdarea, umilința, recunostința, perseverența, bucuria, prietenia, moderația.

Extrapolând de la nivelul personal la cel social,  majoritatea invențiilor și descoperirilor științifice au la bază nevoia depășirii unei dificultăți și nu satisfacerea unei plăceri.

Fără dificultăți, am fi asemeni unor legume, ca niște morți în viață,  dezvoltarea laturii noastre profund umane fiind lipsită de utilitate.

Importantă este însă FOLOSIREA ECOLOGICĂ A DIFICULTĂȚILOR, adică:  atunci când suntem într-un moment difícil, să tragem o concluzie din el: ni s-a suspendat abonamentul la telefon pentru că nu am fost  prevăzători să plătim factura la timp, am divorțat pentru că am ignorat nevoile partenerului, ne-am îmbolnăvit pentru că am fumat prea mult, etc. Să ne asigurăm că am învățat ceva din fiecare probă sau dificultate pe care o avem, că aceastea a devenit o treaptă a scării noastre de dezvoltare ca oameni. În caz contrar, dificultatea respectivă va apărea din nou și din nou, cu o și mai mare intensitate până ne va aduce o învățătură. Este o lege naturală, la fel cum este legea gravitației.

Secretul stă in a trata, deci, fiecare obstacol cu încredere și calm. Detașându-ne de conotația negativă a evenimentului, putem să ne bucurăm de beneficiul pe care depășirea acestuia o poate aduce în viața noastră.

Succes!

Ego vs. Stima de sine

ego vs autoesteem

Mulți dintre voi, cei care urmăriți proiectul Clubul Virtuților ne-ați întrebat care este diferența(dacă aceasta există) între a avea ego și a avea stimă de sine.

Ei bine, în acest articol voi încerca să clarific puțin diferența dintre ego și stima de sine.

Ego-ul reprezintă un EU creat artificial care ne face să ne dorim ca totul să graviteze în jurul nostru și ne determină să nu vedem nimic altceva decât pe noi înșine și propriile noastre interese.

Stima de sine este o virtute și se definește prin capacitatea noastră de a ne iubi și a ne acepta așa cum suntem.

După cum vedem, egoismul și stima de sine sunt două lucruri diferite care produc mentalități și rezultate diferite.

De exemplu, dacă avem stimă de sine, putem spune “Nu” în acele situații care nu ne plac pentru că avem încredere în sentimentele noastre, în felul în care privim viața și astfel nimic nu ne impiedică să spunem ceea ce gândim.

Daca avem un Ego mare, acesta va fi un obstacol in calea liberei noastre exprimări pentru că opinia noastră va depinde întotdeauna de impresia pe care o producem asupra celorlalți. Ego-ul cere accepare din partea celor din jur, obținerea unei bune impresii.

Stima de sine ca atitudine pozitivă, ne face să ne placem indiferent de părerile celor din jur, ego-ul ne face să ne identificăm doar în opiniile celorlalți: dacă aceștia au o părere bună, ego-ul este hrănit, dacă nu, suferă. Indiferent însă de poziția lor, ego-ul ne produce o neliniște internă pentru că el fie încearcă să apere imaginea creată fie încearcă să o îmbunătățească.

Stima de sine ne ajută să ne acceptăm greșelile, să trecem peste ele și să învățăm pentru a deveni mai buni.

Ego-ul ne face să ne simțim vinovați pentru erori, creând astfel un blocaj intern care ne impiedică să evoluăm, să devenim mai buni.

Stima de sine creează mulțumire interioară pentru că ne acceptăm așa cum suntem, ego-ul ne dă neliniște pentru că mereu ne comparăm cu ceilalți. Din această perspectivă, persoanele cu stima de sine ridicată sunt cooperante pe când persoanele egocentrice sunt într-o permanentă competiție cu ei inșiși și cu ceilalți.

Ego-ul te face să fii servil cu ceilalți pentru a fii accceptat și plăcut, stima de sine te face serviabil, pentru că ai încredere în tine și știi că poți și îți dorești să oferi un sprijin celor din jur.

Stima de sine prin liniștea și optimismul care le oferă stimulează gândirea, crește creativitatea. Ego-ul în schimb scade inteligența pentru că de fiecare dată când vom încerca o analiză logică a comportamentului nostru, acesta va reacționa pentru a anihila această gândire rațională, iar și iar, ajungând cu timpul să producă blocaje în fluxul proceselor noastre cognitive.

Ego-ul ne formează trăsături de caracter negative ca intoleranță, ostilitate, gelozie, îngâmfare sau timiditate.

Stima de sine dezvoltă trăsături de caracter pozitive: tolerantă, prietenie, bucurie, iubire.

Deci, cu cine rămânem: cu ego-ul sau cu stima de sine?

Atenție însă, o stimă de sine prea crescută poate duce la narcisism, ignoranță și transformarea acestei virtuți într-o trăsătură de caracter negativă.

Succes!

De ce să scăpăm de Ego?

ego mask

Săptămâna trecută, în căutările mele pe youtube am dat peste un filmuleț despre cum să ne eliberăm de ego. Pentru că îmi plăcea expunerea făcută de autor, l-am urmărit, însă cu o frământare interioară: ’’ De ce să scap de ego? Mă simt bine cu el, mă propulsează să fac diverse lucruri, dacă renunț la el renunț la propria mea identitate…’’ Însă logica mea instinctivă nu era în acord nici cu principiile morale, nici cu autorii de dezvoltare personala, nici cu studiile de specialitate sau legile spirituale. Deci, am investigat subiectul și am încercat să mă detașez de Ego-ul meu, să nu îi mai ascult vocea în următoarele zece zile… Iată câteva dintre răspunsurile pe care le-am găsit la întrebarea: ‘’De ce să scăpăm de ego?’’:

  1. Crează conflicte interpersonale pentru că ego-ul tău se va confrunta și va provoca răspunsul ego-ului altei persoane. Câți oameni sunt nefericiți la locul de muncă datorită conflictelor de opinii sau a luptei pentru supremație cu colegii, câte căsătorii nu se destramă datorită aceluiași motiv, câte războaie nu sunt în lume datorită unui ego național sau religios foarte mare? De fapt, armonia, colaborarea, unitatea omenirii poate fi dobândită doar atunci când fiecare cetățean al ei renunță la propriul ego.
  2. Ego-ul te face să te atașezi de rolurile pe care le joci în viața profesională, socială, de familie, făcându-te să te identifici cu acestea:’’ sunt medic, sunt căsătorit, sunt intelectual, sunt român, sunt…’’. Acest atașament te face să suferi atunci când se schimbă rolul tău social, profesional, familial, etc. În plus, identificarea cu un rol te impiedică să ajungi să descoperi cine ești cu adevărat, îți îngustează orizontul asupra ta însuți.
  3. Persoanele egoiste nu au încredere în sentimentele lor, în felul cum arată, în ceilalți, în succes, pentru că în dorința lor de a fi independente și a deține controlul supra tuturor lucrurilor, le este teamă de a nu eșua în încercarea lor și astfel devin dependente de toți și de tot: de părerea celorlalți, de locul de muncă, de partenerul de viață, de țara din care fac parte, etc…
  4. Conflictele, lipsa de identitate, teama și neîncrederea în ceilalți fac persoana egoistă nefericită, frustrată, iar această frustrare se poate manisfesta prin acte ratate, comportament agresiv(fizic sau verbal), vicii.

Din scurta mea experiență vă pot spune că neascultarea ego-ului îți aduce pace interioară, bucurie, înțelegere mult mai profundă a realității și a celorlalți.

Succes!